K.u.K. IR 61 TimișoaraGrup de reconstituire istorică · Infanterieregiment Nr. 61
PL ▾
RomânăEnglishDeutschMagyarPolskiČeštinaSlovenčinaSrpskiItaliano
Zaloguj się

k.u.k. Infanterieregiment Nr. 61

Regimentul de infanterie nr. 61

Regimentul Timișoarei în armata Habsburgilor, de la războaiele cu Napoleon până la sfârșitul Marelui Război.

Timp de 120 de ani, Timișoara a avut un regiment „de casă”. Români, șvabi, maghiari și sârbi din Banat au purtat aceleași petlițe verde-iarbă și au luptat sub același drapel: la Genova și Sacile, la Königgrätz, în munții Bosniei, pe Isonzo și, în 1918, la Verdun.

Începe cu anul 1798 Citește documentele

„Isonzowacht”: carte poștală tipărită în timpul Primului Război Mondial în folosul Fondului de invalizi al Regimentului 61.
„Isonzowacht”: carte poștală tipărită în timpul Primului Război Mondial în folosul Fondului de invalizi al Regimentului 61.

Pe scurt

Înființat
25 aprilie 1798, prin decizia împăratului Francisc al II-lea
Reședința
Timișoara: statul-major și centrul de recrutare
Recrutare
în 1798, comitatele Arad, Békés și Torontal; în 1914, districtul Timișoara
Soldații
în 1798: 58% germani, 29% români, 13% maghiari și sârbi; în 1914: 38% români, 37% germani, 20% maghiari, 5% alții (sârbi și alte neamuri)
Limbile regimentului
oficial, maghiara, româna și germana (1914); la sărbători se vorbea și sârbește
Culoarea distinctivă
verde-iarbă, cu nasturi aurii
Ziua regimentului
16 aprilie, aniversarea victoriei de la Sacile (1809)
Sfârșitul
dizolvat treptat în noiembrie–decembrie 1918

Datele din 1798 după lucrarea lui Alexandru Petrașcu; cele din 1914 după statisticile armatei austro-ungare (Schematismus 1914), reluate în „Liste der k.u.k. Kampftruppen”.

Culorile regimentului

Fiecare regiment al armatei habsburgice avea culoarea lui, purtată pe guler și la manșete. Culoarea Regimentului 61 era verde-iarbă (grasgrün, în germană), cu nasturi aurii, și a rămas aceeași timp de 120 de ani, chiar dacă haina soldaților s-a tot schimbat.

Pe aceste pagini, banda cu meniul capitolelor are culoarea hainei din epoca respectivă. Dunga verde și firul auriu de sub ea sunt petlițele și nasturii.

  • Haina albă, până în 1868
  • Tunica albastru-închis, din 1868
  • Uniforma cenușie de campanie, din 1908
Ofițer și grenadier al infanteriei maghiare, 1798–1805. Planșă de Rudolf von Ottenfeld din lucrarea Die österreichische Armee von 1700 bis 1867 (1895).
Ofițer și grenadier al infanteriei maghiare, 1798–1805. Planșă de Rudolf von Ottenfeld din lucrarea Die österreichische Armee von 1700 bis 1867 (1895).

Cronologie

  1. 1798
    Pe 25 aprilie se hotărăște înființarea regimentului. Pe 4 iunie primește numele de „Noul regiment de infanterie maghiar nr. 61”, cu statul-major la Timișoara.
  2. 1800
    Botezul focului în Italia: lupta de la Marcarolo (9 aprilie) și asaltul fortului Quezzi, lângă Genova.
  3. 1802
    Contele Saint-Julien devine primul proprietar (Inhaber) al regimentului, care îi va purta numele.
  4. 1809
    Victoria de la Sacile (16 aprilie), viitoarea zi a regimentului, și rezistența de la Győr (14 iunie).
  5. 1814
    La Mincio, colonelul Raimund Eberl salvează grenadierii încercuiți și primește Ordinul Militar Maria Tereza.
  6. 1817
    După războaiele napoleoniene, regimentul se întoarce la Timișoara și este primit cu muzică și cu daruri.
  7. 1849
    Sub comanda baronului Rukavina, garnizoana rezistă 106 zile în cetatea Timișoarei asediată.
  8. 1865
    Marele duce Alexandru, viitorul țar Alexandru al III-lea, devine proprietarul regimentului, până la moartea sa, în 1894.
  9. 1866
    La Königgrätz, regimentul pierde într-o singură zi 36 de ofițeri și circa 1.300 de soldați, dar își salvează drapelul.
  10. 1878
    Campania din Bosnia: Gračanica, Tuzla și apărarea de la Doboj.
  11. 1898
    Centenarul regimentului, sărbătorit cu slujbă ortodoxă, costume populare și Călușarul.
  12. 1914
    Voluntarii regimentului trec Dunărea la Semendria. Urmează luptele din Galiția și din Carpați.
  13. 1915–1917
    Unsprezece bătălii pe Isonzo: San Martino, atacul cu gaze din 1916 și cucerirea cotei Fajti Hrib.
  14. 1918
    Frontul de Vest, la Verdun. Monarhia se prăbușește, iar regimentul se dizolvă la sfârșitul anului.
  15. 1919
    Pe 3 august, armata română intră în Timișoara.

Numele de pe ramă

În albumul de război al regimentului, tipărit în 1918, poezia „Banater Grenadiere” („Grenadierii bănățeni”) este încadrată de o ramă ornamentală. Pe ea sunt înscrise luptele de care Regimentul 61 era cel mai mândru:

  • Genova1800
  • Sacile1809
  • Mincio1814
  • Mantova1848
  • Novara1849
  • Montebello1859
  • Königgrätz1866
  • Doboj1878
  • Rohatyn1914
  • Drina1914
  • Dukla1914
  • Kleiner Pal1915
  • Doberdò1915
  • San Martino1915–1916
  • Krn1915–1917
  • Fajti Hrib1916–1917
Pagina „Banater Grenadiere – Sacile 1809”, versuri de Arthur Hornyák, din albumul 61 in Waffen (1918).
Pagina „Banater Grenadiere – Sacile 1809”, versuri de Arthur Hornyák, din albumul 61 in Waffen (1918).

Cuprins

1798–1849ÎnceputurileÎnființarea la Timișoara, războaiele cu Napoleon, ziua de la Sacile și asediul cetății din 1849.1849–1914De la Königgrätz la „La Belle Époque”Proprietari din familia țarilor Rusiei, dezastrul din 1866, campania din Bosnia și deceniile de pace.1914–1918Marele RăzboiSerbia, Galiția, unsprezece bătălii pe Isonzo, Verdun și drumul spre casă.TemeViața de regimentDrapele, sărbători, muzică, fapte diverse și un oraș care și-a iubit „regimentul de casă”.PortreteOameni ai regimentuluiProprietari, comandanți, eroi, preoți militari și memorialiști.ImaginiGalerieCărți poștale cu Timișoara garnizoanei, planșe și desene din albumul de război, fotografii de pe front și obiecte ale regimentului.SurseBibliografie și documenteLucrarea lui Alexandru Petrașcu, albumul „61 in Waffen” și celelalte surse, de citit direct pe site.